Paturile create de mine au suferit multe modificari in ideea obtinerii punctajului maxim la mai multe capitole :
- siguranta ;
- robustete :
- aspect ;
- optimizare ( referitor la transformarea suprafetei totale in suprafata utila)
Materialul : placa aglomerata din lemn.
Luandu-le in ordine, am sa dezvolt :
Capitolul siguranta este cel mai important. Degeaba un pat este frumos daca expune copilul unor riscuri. Aici sunt destul de multe de spus, dar am sa amintesc doar cele mai importante aspecte:
- panourile laterale prezinta numai "linii" curbe, fara unghiuri ascutite, astfel copii sunt protejati neavand in ce sa se loveasca;
- toate muchiile expuse sunt imbracate cu o banda de protectie, rotunjita. In cazul loviturilor accidentale, dese dealtfel :)) , efectele sunt minimizate, neexistand muchii de 90 de grade;
- imaginea aplicata pe panourile laterale este "acoperita" cu un film incolor, aplicat la cald printr-o mica inginerie tehnica. Lucrul asta protejaza atat copilul cat si patutul. Copilul este protejat, limitandu-i-se accesul la vopseaua folosita. Stim cu totii ca sunt culori care-i fac pe micuti sa le asocieze cu mancarea. Imaginati-va ce ar insemna sa-i vedem murdari la boticuri si patul din ce in ce mai decolorat :)) . Folosind acest film incolor, i-am scapat de o activitate nesanatoasa. Patul este si el protejat de aceste eventuale activitati, filmul comportandu-se ca un lac aplicat pe vopseaua masinilor adevarate. Zgarieturile uzuale, survenite in viata de zi cu zi sunt aproape invizibile datorita transparentei acestui film.
Capitolul robustete este unul mai sarac si asta pentru ca simplitatea patuturilor face ca riscurile ruperii sau deteriorarii in orice fel sa fie minime.
Aspectul. Aici sunt mai multe de discutat... In functie de gusturile copiilor ( in multe situatii si de gusturile parintilor) am creat mai multe teme, mai multe modele, care sa acopere o plaja cat mai mare. Avand modelele mele preferate ( nu spun care sunt acestea) nu pot marsha doar cu ele. Gustul a fost si va fi intotdeauna un subiect de discutat, de criticat, de analizat. Neexistand un standard vis-a-vis de ce e frumos si ce nu, oamenii sunt, in general, liberi sa aleaga, liberi sa interpreteze asa cum vor combinatiile de culori, de forme, de textúri (cu accent pe ultima silaba). Un lucru ramane insa de baza...Echilibrul. Echilibrul este caracterizat de cateva componente, dintre care doua sunt cele mai importante: densitatea si logica. Sunt unele situatii in care este necesara ruperea acestui echilibru prin atasarea unor culori aparent contrare, sau a unor forme si dimensiuni un pic " anormale". Dar toate au o logica, iar cel care se incumeta sa organizeze peisajul sau decorul respectiv trebuie sa fie foarte atent. In orice caz, asemenea individualitati sunt, din fire, oameni curajosi si nonconformisti. Cei care stapanesc acesta arta, a frumosului sunt ori apreciati ori considerati nebuni. Cei care nu reusesc, merita macar aprecieri pentru incercare. Intelegerea "frumosului" este in cea mai mare parte dobandita, cultivata de cei responsabili cu buna crestere, adica de parinti !
Parintii trebuie sa stie sa fie copii, sa stie sa gandeasca asa cum gandesc copiii lor, sa incerce sa-si aminteasca ce si cum gandeau cand erau copii. Lucrul asta, daca este constientizat, face toate rotitele sa mearga, creand un ambient sanatos din toate punctele de vedere, necesar unei cresteri si educatii sanatoase.
As mai scrie multe lucruri, dar risc sa transform aceasta pagina care ar trebui sa transmita informatii despre produsele mele, intr-un blog. In fond asta e, un blog prin intermediul caruia expun niste idei, niste idei in forma de ceva... :)
La capitolul optimizare am realizat un lucru foarte important. Tinand cont de lipsa spatiului din apartamente, am fragmentat dimensiunile paturilor in 4 , adresandu-ma copiilor in varsta de pana la 8 ani si de pana la 12 ani, 16 ani si familiilor cu 2 copii. Astfel, parintele poate achizitiona un patut strict pe segmentul de varsta potrivit ( cu un plus, pentru a-l putea folosi o anumita perioada), pastrand spatiul ramas in camera pentru celelalte activitati. Este o idee pe care am cautat-o in multe magazine, dar am ajuns la concluzia ca nu toti gandesc ca mine si ca nimeni nu stie de ce anume am eu nevoie.
